Astazi s-a dovedit sa fie una dintre cele mai linistitoare zile din ultimul timp, zi pe care am dedicat-o youtube-ului. Alergand intre Tony Bennett, Frank Sinatra, Queen, Ray Charles si BB King am ajuns la cauza Heal the World Haiti. Cauza ce a strans cei mai buni artisti din lume, cauza a carei scanteie a fost aprinsa de Michael Jackson cu ceva vreme in urma.
Intrebarea care m-a lovit in crestetul capului fara ezitare este "Heal the World: Start with Romania? But WHY?"
De ce.... E clar ca Romania are nevoie de tratament. Iar altruism in tara noastra nu a mai vazut de ceva vreme. Poate este din cauza goanei nebune in maratonul capitalismului, poate este din cauza comoditatii sau poate nu ne mai putem alia la o cauza doar pentru ca credem in ea. Cert este ca ne putem alia la orice ne aduce un castig. Insa noi cand mai credem in ceva cu atata forta incat sa ne aliem si sa o transformam in cauza noastra?
Dupa 23 de ani Romania s-a trezit pentru cateva zile si a trait in Piata Universitatii sentimente ce nu le-a mai trait de mult. Cati dintre cei din strada au iesit pentru Raed Arafat, sau pentru opozitie ori impotriva guvernului? Raspunsul il stim cu totii: nici unul! Ei au iesit in strada pentru ei! Ei se aflau acolo pentru ca asa au simtit! Fiecare dintre cei din strada avea propria cauza, propriul combustibil si propriile dorinte. A fost reactia celor multi. A fost decizia lor.
Raed Arafat a fost scanteia, scanteia de care Romania avea nevoie pentru a porni in propriile cereri, propriile vise si propriile asteptari. Singura diferenta si totodata si motivul pentru care nu a avut aceiasi amploare intre ce s-a intamplat in Piata Universitatii in 2012 si Miscarea Drepturilor Civile din America este ca Romania nu a avut un Martin Luther King si totodata nu a avut nici un "I have a Dream" speach, asa cum au avut americanii pe 28 august 1963. Insa toate ingredientele au fost identice. Evenimentele incepute pe 12 ianuarie 2012 in Romania nu au fost pentru SMURD, pentru Raed Arafat, pro sau anti Basescu, politica sau saracie. In multime se aflau directori ce castiga suficient sa isi permita o viata decenta, au fost si mai multe categorii de medici, cei ce castiga 1000 lei sau cei care castiga 10.000 lei, au fost politicieni, au fost oameni saraci dar si cei ce nu sufera de foame, am fost toti, diferiti, am fost si tineri si batrani.
Evenimentele din 2012 Romania nu au fost evenimentele pro SMURD sau a oamenilor saraci, asa cum nici Miscarea doctorului Martin Luther King nu a fost miscarea afro-americanilor.
Pe 28 august 1963 250.000 de oameni s-au strans in acelasi timp, in acelasi loc, fara a promova evenimentul pe Facebook, Twitter, internet sau offline. Iar peste 25% dintre participati erau albi. Fiecare persoana care se afla acolo, era acolo pentru ca toti cei de acolo credeau in ce credea ea. Aveau propria cauza. Iar Martin Luther King nu le-a spus ce sa faca, ce drepturi sa ceara sau cui sa se adreseze. El in renumitul sau speach "I have a Dream" nu a facut decat sa spuna ce crede, si mai important in ce crede.
Mi-ar placea sa vad ca oamenii din Romania se aliaza cauzelor prezente sau isi creaza propriile cauze, propriile credinte pe care sa le impartaseasca. Vreau sa vad din nou ca Romania respira, ca isi cere drepturile, ca spera sau viseaza la ceva.
Eu mi-am pus intrebarile mele, la care am incercat sa si raspund.
Acum mai am un set de intrebari, insa nu sunt pentru mine, sunt pentru noi:
Noi cand o sa mai traim din nou?
TU, ROMANIA, cand o sa mai strigi ce simti?
TU, cand o sa mai spui ce crezi?
Cand o sa spui ce gandesti?
Inchid topicul cu un citat al lui Frank Outlaw:
“Watch your thoughts; for they become words. Watch your words; for they become actions. Watch your actions; for they become habits. Watch your habits; for they become character. Watch your character for it will become your destiny. ”
