Weekendul trecut s-a organizat cursul si pentru ca eram destul de multi inscrisi, cei de la Exista Un Erou au avut bunavointa sa-l organizeze la sediul nostru. Cursul este structurat pe doua zile a cate 6-7 ore fiecare. In prima zi am aflat care sunt regulile de prim ajutor pentru un pacient non-trauma, iar a doua zi pentru pacientul cu trauma.
Sa le luam pe rand, ziua incepe bineinteles cu o cafea alaturi de Andrei, Stela si Ema, 3 tineri extrem de bine pregatiti pentru ziua ce urma. De la Andrei am aflat ca a luat "microbul" Exista Un Erou prin 2010 cand a aflat de la un prieten ca exista un program care abia luasera nastere. De atunci a ramas in program si s-a inscris si in programul de voluntariat pe ambulanta mentionat mai devreme. Totodata este si trainer pentru cursurile de BLS. Stela este o studenta la medicina si isi doreste pe langa informatiile teoretice sa aiba si practica, dar practica aia bruta, din strada, de acolo de unde provin informatiile pentru tratatele de medicina, acolo unde nu exista boli, ci doar bolnavi, pentru ca fiecare are o particularitate anume, ceva ce te face sa iti adaptezi cunostintele la fiecare caz. Ema este medic stomatolog, un medic foarte dragut care in urma unei situatii de urgenta de acasa in care nu a stiut cum sa reactioneze a decis sa se inscrie in program.
Adica exact acea chestie pe care din pacate o poti pati si tu iar in cazul asta ar trebui sa stii cum sa reactionezi si ce sa faci. Sau cum au patit astia, la un concurs de mancat carnati de Plescoi in Romania ( LINK YOUTUBE AICI ) unde castigatorul a murit pentru ca nimeni nu a stiut cum sa aplice manevra Heimlich. Sau cum a murit acest copil pentru ca nimeni nu a stiut sa aplice manevrele de resuscitare, in schimb il loveau cu piciorul in piept ca sa isi revina. (LINK YOUTUBE AICI - ATENTIE IMAGINI CARE VA POT AFECTA EMOTIONAL)
Ziua a trecut extrem de repede, o zi in care am invatat multe lucruri, le-am pus in practica pe manechine si mai funny - le-am pus in practica pe colegi :)
A fost ziua portilor deschise la lovit COO-ul companiei, adica eu, pesemne ca invatau manevra Heimlich. Si acum ma gandesc la cei care loveau cu pofta o singura data, eficient! Dar si la cei care se prefaceau ca nu inteleg cum sa loveasca, ca sa o faca de mai multe ori :)
Am o echipa numeroasa, si toti au sarit ca vulturii cu scopul de a-mi disloca chackrele. Ideea e ca au si reusit, dar ma bucur ca asta s-a intamplat inainte de pranz.
Am o echipa numeroasa, si toti au sarit ca vulturii cu scopul de a-mi disloca chackrele. Ideea e ca au si reusit, dar ma bucur ca asta s-a intamplat inainte de pranz.
Dupa manevra Heimlich a urmat masa de pranz, adica momentul ala in care chiar daca mimam cu totii relaxarea, in aer plutea o stare de stres incredibila. Starea aia in care infulecam pizza cu imbucaturi mici si mestecam mult, iar in ceafa simteam priviri de vulturi! Cand intorceam capul toti zambeau, parca asteptand sa ma inec cu mancare. Momentul ala in care rupeam cu dintii din pizza si ma uitam adanc in ochii lor, incercand sa-i domini cu privirea mea amenintatoare si comunicam non verbal -
- Astepti sa ma inec, nu? De aia te uiti asa la mine! Vrei sa vezi cum e ! Stiu eu!
Iar ei imi zambeau si ziceau cu ochii mari de Garfield
- Nu, doar ma uitam la tine.... si daca ai nevoie de mine .... eu sunt aici sa te ajut..
Dar eu stiam ce gandesc!
CITESTE SI PRIMA PARTE : EXPERIENTA EXISTA UN EROU PART 1
- Astepti sa ma inec, nu? De aia te uiti asa la mine! Vrei sa vezi cum e ! Stiu eu!
Iar ei imi zambeau si ziceau cu ochii mari de Garfield
- Nu, doar ma uitam la tine.... si daca ai nevoie de mine .... eu sunt aici sa te ajut..
Dar eu stiam ce gandesc!
CITESTE SI PRIMA PARTE : EXPERIENTA EXISTA UN EROU PART 1
A fost o zi in care am ras mult, mai ales pe seama scenariilor gandite de colegii mei, cele in care isi gaseau victimele in cele mai contorsionate si mai nefiresti pozitii tocmai ca sa crestem gradul de dificultate al procesului de actiune asupra victimei.
Cred ca cea mai tare chestie pe care am facut-o a fost sa resuscitam toti, in acelasi timp, sincronizat, ca la carte, 5-6 cm adancime, 30 de compresii toracice urmate de 2 ventilatii mecanice, cu o frecventa de 100-120 de compresii pe minut. Chestia cea mai tare este ca trebuie sa tii un ritm, sa respecti o frecventa de compresii, iar asta o poti face asa cum te invata aici Vinnie Jones :))
O sa fie ciudat cand o sa fii la un caz real iar tu vei fredona Stayin' Alive, dar asta ii poate salva viata, asa ca "Fa-o!"
Cam asa se termina prima zi.
Ziua a doua, o incepem cunoscand un alt membru al echipei de traineri, este vorba de Tomi, o asistenta actualmente a Serviciului de Ambulanta Bucuresti, fosta membra in echipa SMURD Cluj care s-a mutat de vreo 2 ani la Bucuresti. Ea are o imensa experienta si le-a cam vazut pe toate, asa ca nu ezitam sa o terorizam cu intrebari.
Incepem ziua ascultand cum cu o seara inainte toti partenerii participantilor cursului de ieri au fost abuzati, fiind obligati sa faca pe victima pentru binele sedimentarii informatiei primite si in baza principiului ca "repetitia e mama invataturii".
Astazi lucrurile sunt la fel de serioase ca ieri, numai ca astazi discutam despre trauma, politrauma, imobilizarea victimei si hemoragii.
Au fost doua zile care au trecut cu folos! Zile in care am reusit sa dobandim si sa structuram niste informatii vitale in adevaratul sens al cuvantului.
Cu bucurie, finalul zilei a adus dupa sine promovarea intregii echipe, iar de astazi, practic si oficial, suntem Voluntari Calificati Suport Vital de Baza.
Si ca dovada, atasez insigna :)
Cam asa se termina prima zi.
Ziua a doua, o incepem cunoscand un alt membru al echipei de traineri, este vorba de Tomi, o asistenta actualmente a Serviciului de Ambulanta Bucuresti, fosta membra in echipa SMURD Cluj care s-a mutat de vreo 2 ani la Bucuresti. Ea are o imensa experienta si le-a cam vazut pe toate, asa ca nu ezitam sa o terorizam cu intrebari.
Incepem ziua ascultand cum cu o seara inainte toti partenerii participantilor cursului de ieri au fost abuzati, fiind obligati sa faca pe victima pentru binele sedimentarii informatiei primite si in baza principiului ca "repetitia e mama invataturii".
Astazi lucrurile sunt la fel de serioase ca ieri, numai ca astazi discutam despre trauma, politrauma, imobilizarea victimei si hemoragii.
Au fost doua zile care au trecut cu folos! Zile in care am reusit sa dobandim si sa structuram niste informatii vitale in adevaratul sens al cuvantului.
Cu bucurie, finalul zilei a adus dupa sine promovarea intregii echipe, iar de astazi, practic si oficial, suntem Voluntari Calificati Suport Vital de Baza.
Si ca dovada, atasez insigna :)
